măsurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. –
Măsurat1 +
suf. -oare.măsurătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)măsurătoáre f., pl.
orĭ. Operațiunea măsurăriĭ pămîntuluĭ saŭ și a altor lucrurĭ.
măsurătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MĂSURĂTOÁRE1, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. –
Măsurat1 +
suf. -oare.măsurătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măsurătoáre^ s. f.,
g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri