măsuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂSÚȚĂ,măsuțe, s. f. Diminutiv al lui masă2; mescioară, mesișoară. ◊ Măsuță de noapte = noptieră. [Var.: mesúță s. f.] – Masă2 + suf. -uță.
măsuță(Dicționaru limbii românești, 1939) măsúță, V. mesuță.
măsuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) măsúță s. f., g.-d. art. măsúței; pl. măsúțe