măsluitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSLUITÓR, -OÁRE, măsluitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care măsluiește cărțile de joc. ♦
P. gener. falsificator, trișor. [
Pr.:
-lu-i-] –
Măslui +
suf. -tor.măsluitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măsluitór (-lu-i-) s. m.,
pl. măsluitórimăsluitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măsluitor m. cel ce pregătește din nainte cărțile de jucat.