măslinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSLINÁR, măslinari, s. m. (Rar) Negustor de măsline;
p. ext. băcan. –
Măslină +
suf. -ar.măslinar (Dicționaru limbii românești, 1939)măslinár m. Negustor de măsline. (Epitet ironic Grecilor și negustorilor în general). – În est
ma-.măslinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măslinár (
înv.)
s. m.,
pl. măslinári