măselariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță
(Hyoscyamus niger). –
Măsea +
suf. -ariță.măselariță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)măselaríță s.f. (pop.)
1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele.
2. măseaua coasei.
3. forță.
măselariță (Dicționaru limbii românești, 1939)măseláriță f., pl.
e (d.
măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (
hyoscýamus niger). – Și
nebunariță.măselariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măseláriță s. f.,
g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițemăselariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măselariță f. plantă cu miros greu și foarte veninoasă, crește prin locuri grase și se crede bună pentru durerea de măsele (
Hyosciamus niger).