măscui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se masca. –
Mască +
suf. -ui.măscui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)măscuí,
măscuiésc, vb. IV refl. (reg.)
1. a se sulemeni, a se machia.
2. a-și pune masca, a se masca.
măscui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!măscuí (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se măscuiéște, imperf. 3
sg. se măscuiá; conj. prez. 3
să se măscuiáscă