măscăreală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂSCĂREÁLĂ,măscăreli, s. f. (Reg.) Batjocură, ocară. – Măscări + suf. -eală.
măscăreală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) măscăreálă (reg.) s. f., g.-d. art. măscărélii; pl. măscăréli