mărunțuș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRUNȚÚȘ,mărunțușuri, s. n. (Înv. și pop.) Mărunțiș. – Mărunt + suf. -uș.
mărunțuș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărunțúș (înv., pop.) s. n., pl. mărunțúșuri