mărunțel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRUNȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mărunței, -ele, adj. Diminutiv al lui
mărunt. ♦ (Substantivat,
m.art.) Dans popular românesc din Bihor, cu mișcare rapidă, executat în perechi; melodie după care se execută acest dans. –
Mărunt +
suf. -el, -ea, -ică.mărunțel (Dicționaru limbii românești, 1939)mărunțél, -ícă adj., pl.
eĭ, ele (d.
mărunt). Foarte mărunt:
alicĭurĭ mărunțele, om mărunțel. Adv. În mod mărunțel:
fuge mărunțel. Mărunțica craĭuluĭ, o horă populară și melodia eĭ.
mărunțel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărunțél adj. m.,
pl. mărunțéi; f. mărunțícă/mărunțeá, pl. mărunțélemărunțel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărunțel a. cam mărunt.