mărmurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat.
2. (
Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. –
V. mărmuri.mărmurit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărmurit a. (poetic) înmărmurit:
lângă o cruce mărmurită EM.