mărmurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRMURÁR, mărmurari, s. m. Meșter care lucrează marmura. –
Marmură +
suf. -ar.mărmurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărmurár s. m.,
pl. mărmurári