mărginean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGINEÁN, -Ă, mărgineni, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Înv. și
reg.) Mărginaș (
2). –
Margine +
suf. -ean.mărginean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mărginean, mărgineni s. m. (intl.) infractor din aceeași bandă, complice.
mărginean (Dicționaru limbii românești, 1939)mărgineán, -că s. și adj. Locuitor de la margine (de la hotar).
mărginean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂRGINEAN, Viorel (
n. 1933, Cenade,
jud. Alba), pictor român. Atras mai ales de peisajul subcarpatic, pe care-l recompune în panorame ale căror elemente figurative sunt redate cu migală. Interioare țărănești, naturi moarte, compoziții (ciclurile: „Cenade”, „Filipeștii de Pădure”, „Târnovo”). Ministru al Culturii (1995-1996).
mărginean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgineán adj. m.,
s. m.,
pl. mărginéni; adj. f.,
s. f. mărgineánă, pl. mărginénemărginean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărginean a. dela marginea țârii. ║ m. pl. locuitorii români din partea meridională a Ardealului (Brașov, Sibiu), cari se ocupă cu creșterea vitelor.