mărginaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.; mărginean. –
Margine +
suf. -aș.mărginaș (Dicționaru limbii românești, 1939)mărgináș, -ă s. Locuitor de la margine, de la hotar. Adj.
Locuitoriĭ mărginașĭ.mărginaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgináș adj. m.,
s. m.,
pl. mărgináși; adj. f.,
s. f. mărgináșă, art. mărgináșa, pl. mărgináșemărginaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărginaș a. limitrof. ║ m. pl. colții calului.