mărgelușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGELÚȘĂ, mărgelușe, s. f. 1. Diminutiv al lui
mărgea (
1); mărgeluță.
2. Plantă erbacee mică, cu flori albe, albastre sau trandafirii
(Lithospermum arvense). –
Mărgea +
suf. -ușă.mărgelușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgelúșă s. f.,
art. mărgelúșa, g.-d. art. mărgelúșei; pl. mărgelúșe