mărgean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRGEÁN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie, mai rar albă, înfipți pe un schelet calcaros; coral
1 (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoabă făcută din acest schelet.
2. Șirag de mărgele făcut dintr-un material asemănător cu mărgeanul (
1). – Din
tc. mercan.mărgean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mărgeán (mărgéne), s. n. – Coral. –
Mr. mirgeane, megl. mirgean. Tc. mercan (Miklosich,
Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 37; Lokotsch 1416; Ronzevalle 160), din
arab. marğān, cf. ngr. μερτζάνι,
alb.,
bg.,
sb. merğan, it. (fata) morgana (Battisti, II, 1604).
mărgean (Dicționaru limbii românești, 1939)mărgeán n., pl.
gene, ca
felegene (turc. nord
marğan, lit.
merğan, d. ar.
merğen; ngr.
merdzáni, alb bg.
merğan). Coral.
mărgean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărgeán (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. mărgeánurimărgean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărgean n. numele popular al coralului:
brățară de mărgean, fig.
buze de mărgean. [Turc. MARDJAN].