mărămuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRĂMÚȚĂ,mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță.
mărămuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărămúță (rar) s. f., g.-d. art. mărămúței; pl. mărămúțe