mărămioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRĂMIOÁRĂ,mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară.
mărămioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărămioáră (rar) (-mioa-) s. f., g.-d. art. mărămioárei; pl. mărămioáre