mărăcinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRĂCINÓS, -OÁSĂ, mărăcinoși, -oase, adj. Plin de mărăcini, mărăcinit, spinos, ghimpos. –
Mărăcine +
suf. -os.mărăcinos (Dicționaru limbii românești, 1939)mărăcinós, -oásă adj. Plin de mărăcinĭ:
loc mărăcinos.mărăcinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărăcinós adj. m.,
pl. mărăcinóși; f. mărăcinoásă, pl. mărăcinoásemărăcinos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărăcinos a. plin de mărăcini.