mărăcinit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRĂCINÍT, -Ă,mărăciniți, -te, adj. Mărăcinos. – Din mărăcine.
mărăcinit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărăcinít (rar) adj. m., pl. mărăciníți; f. mărăcinítă, pl. mărăciníte