mărăciniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRĂCINÍȘ, mărăcinișuri, s. n. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. –
Mărăcine +
suf. -iș.mărăciniș (Dicționaru limbii românești, 1939)mărăciníș n., pl.
urĭ. Loc acoperit de mărăcinĭ:
mărăcinișu de porumbele rămăsese neatins de plug (Sov. 240).
mărăciniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mărăciníș s. n.,
pl. mărăciníșurimărăciniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărăciniș n. locul unde au crescut mulți mărăcini.