mărăcinar - explicat in DEX

mărăcinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola). – Mărăcine + suf. -ar.

mărăcinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
mărăcinár m. (d. mărăcine). Un fel de păsărică.

mărăcinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári

mărăcinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mărăcinar m. pasăre care trăiește prin fânețe în apropiere de ape și se nutrește cu insecte (Saxicola).