mărăcinaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂRĂCINÁȘ,mărăcinași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mărăcine. – Mărăcine + suf. -aș.
mărăcinaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mărăcináș (rar) s. m., pl. mărăcináși