mănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂNÓS, -OÁSĂ, mănoși, -oase, adj. 1. (Despre pământ) Care dă rod bogat; fertil, roditor. ♦ (Despre recolte) Îmbelșugat, bogat.
2. (Despre vaci) Care dă lapte mult și bun.
3. Fig. Care aduce câștig mare; rentabil, bănos. –
Mană +
suf. -os.mănos (Dicționaru limbii românești, 1939)mănós, -oásă adj. (d.
mană). Fértil, productiv, roditor:
ogor mănos. Vacă mănoasă, care dă mult lapte.
mănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mănós adj. m.,
pl. mănóși; f. mănoásă, pl. mănoásemănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mănos a.
1. lăptos, care dă mult lapte:
vacă mănoasă; 2. fertil:
pământ mănos. [V.
mană, metaforă pastorală transportată asupra solului].