mămăligar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor.
2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. –
Mămăligă +
suf. -ar.mămăligar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mămăligar, mămăligari s. m. (adol., peior.) șofer începător.
mămăligar (Dicționaru limbii românești, 1939)mămăligár m. (d.
mămăligă).
Fam. Iron. Om moale, blegan (adică moale ca o mămăligă saŭ care nu poate molfăi de cît [!] mămăligă). V.
covrigar.mămăligar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mămăligár s. m.,
pl. mămăligári