măluros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLURÓS1, -OÁSĂ, măluroși, -oase, adj. (Rar) Mălurat. –
Mălură +
suf. -os.măluros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLURÓS2, -OÁSĂ, măluroși, -oase, adj. Cu maluri abrupte, cu coaste repezi; râpos, priporos. –
Mal +
suf. -os.măluros (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mălurós, -oásă adj. (d.
mal, malurĭ).
L. V. Cu malurĭ rîpoase.
măluros (Dicționaru limbii românești, 1939)2) mălurós, -oásă adj. (d.
mălură). Plin de mălură;
grîŭ măluros.măluros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mălurós adj. m.,
pl. măluróși; f. măluroásă, pl. măluroásemăluros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măluros a. plin de mălură:
grâu măluros.