mălura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLURÁ, pers. 3
mălurează, vb. I.
Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (
1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din
mălură.mălura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mălurá (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se mălureáză