mălai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂLÁI, (
2)
mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (
Reg.) Făină de mei.
2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊
Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus:
mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase.
3. (
Reg.) Porumb;
p. restr. boabe de porumb.
4. (
Reg.) Mei;
p. restr. boabe de mei.
5. (
Bot.;
reg.) Mătură.
6. Compus:
mălaiul-cucului =
a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor
(Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice
(Luzula campestris). [
Pl. și:
mălaiuri] –
Et. nec.mălai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mălái (măláiuri), s. n. –
1. (
Mold.,
Trans.) Mei (Panicum miliaceum). –
2. (
Trans.) Teren cultivat cu mei. –
3. (
Mold.,
Trans.) Făină de mei. –
4. Făină de porumb, porumb măcinat. –
5. (
Mold.) Pîine de mei sau de porumb. –
Var. (
Mold.)
malai (sensul 2,
pl.)
mălaie. Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt ca moștenire dacă (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmaș al
sl. mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvînt
mei lai (Weigand,
Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin
lat. amylum (‹
gr. ἄμυλος), cu
suf. -
alium (Giuglea,
Dacor., III, 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfăcătoare. Apare evidentă înrudirea cuvîntului cu
mămăligă, cu atît mai mult, cu cît ambele lipsesc din dialecte. Dacă-i vorba de o formație internă și expresivă, ne-am putea gîndi la o formă primitivă *
mămălaie, cu aceeași reduplicare ca în
mămăligă și cu
suf. expresiv diferit,
cf. hărmălaie, hărăbaie, vîlvătaie etc. Baza expresivă ar fi, într-un astfel de caz, reduplicarea
m-m, cu sensul de „aliment”, ca în
mamă și
mămăligă; și forma actuală,
mălai, ar fi reconstituită după
pl. mălaie, cu pierderea reduplicării ca în
măligă. Der. mălăoi, s. n. (turtă din sămînță de cînepă);
mălăoi, s. m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; plantă, Helianthemum alpestre). Din
rom. provin
rut. maljaj, pol. malaj (Miklosich,
Wander., 10; Berneker, II, 10),
rus. malai (Vasmer, II, 90),
bg. malai (Capidan,
Raporturile, 225),
mag. malé (Edelspacher 18).
mălai (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mălai s. n. sg. 1. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă.
2. bani.
mălai (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mălái, mălaiuri, s.n. – (bot.) Porumb (Zea mays L.), cultură de porumb, boabe de porumb, făină de porumb. Primele culturi de porumb apar în Maramureș la începutul sec. XVIII. Anterior, cultura autohtonă de bază era părincul „mei, mălai mărunt„. „Ploaia de mai, / Face mălai”. – Cuvânt autohton (Hasdeu 1894); Din rom. provin ucr. maljaj, pol. malaj, rus. malai, bg. malai, magh. malé (Macrea, Miklosich, Capidan, Bakos).
mălai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mălái s. n., (turte, semănături)
pl. măláiemălaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)măláĭ (vest) și
maláĭ (est) n., pl.
ĭe și
urĭ (răd.
mal, ca și´n vgerm.
malan, azĭ
mahlen, vsl.
mlĭeti, melti, a măcina,
mlatíti, a îmblăti: nsl.
meljâj, mușteriŭ la moară; litv.
malnos, meĭ, adică „pisat” apoĭ „pîsat, pasat”. D. rom. vine rut.
maláĭ, meláĭ, turtă, malaĭ; ung.
malé. Bern. 2, 34 și 35).
Est. Meĭ (V.
meĭ). Prov.
Vrabia malaĭ visează (și calicu comîndare saŭ
praznic), fie-care se gîndește la ceĭa ce-ĭ place maĭ mult. Turtoĭ, turtă făcută din făină de popușoĭ [!] (în vechime de meĭ) și din făină de grîŭ.
Vest. Făină de porumb (de popușoĭ).
A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat mălaĭu, a fi trăit, a te fi folosit de ceva cînd țĭ-a fost vremea, a-țĭ fi făcut datoria la timpu tăŭ, a nu maĭ fi la modă, a fi ĭeșit din curentu lumiĭ.
Vest. Iron. Mălaĭ spoit, om blond (pin [!] aluz. la spoĭala albă de pĭelm a turteĭ numite „mălaĭ”).
Trans. (
mălaĭe pl.). Holde de porumb.