măjar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂJÁR, măjari, s. m. (
înv. și
reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește;
p. ext. pescar. [
Var.:
măjér s. m.] –
Majă +
suf. -ar.măjar (Dicționaru limbii românești, 1939)măjár m. (d.
măjă).
Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și
măjer.măjar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!măjár (
înv.,
reg.)
s. m.,
pl. măjári