măgurică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂGURÍCĂ,măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură. – Măgură + suf. -ică.
măgurică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !măgurícă (reg.) s. f., g.-d. art. măgurélei; pl. măguréle, art. măgurélele