măgădău - explicat in DEX

măgădău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.

măgădău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
măgădắu (reg.) s. m., art. măgădắul; pl. măgădắi, art. măgădắii

măgădău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].