măciucuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MĂCIUCÚȚĂ,măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.
măciucuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) măciucúță (rar) s. f., g.-d. art. măciucúței; pl. măciucúțe