măciniș - explicat in DEX

măciniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. Măcinare, măcinat¹. ♦ (Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. – Măcina + suf. -iș.

măciniș (Dicționaru limbii românești, 1939)
măciníș n., pl. urĭ (d. macin, ca seceriș d. secer). Acțiunea de a măcina. Lucru măcinat (făină): carele cu măciniș (Sov. 194).

măciniș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
măciníș, -uri, s.n. – Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul la moară; aproximativ 30 kg: „Un bârsănean ducând un măciniș cu mălai la moară în Călinești...” (Lenghel 1979: 208). – Din măcina (< lat. machinare sau macinare) + -iș.

măciniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
măciníș (rar) s. n., pl. măciníșuri

măciniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
măciniș n. rezultatul măcinatului.