măceașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCEÁȘĂ, măceșe, s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală, de culoare roșie, cu coaja tare, acrișor la gust. – Din
măceș.măceașă (Dicționaru limbii românești, 1939)măceáșă, V.
măcieșă.măceașă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂCEÁȘĂ (‹
măceș)
s. f. Fructul
măceșului, de formă lunguiață sau ovală și coajă tare, cu gust acrișor, bogat în vitamina
C. Folosit în industria alimentară la fabricarea siropurilor, sucurilor, marmeladelor, lichiorurilor. În medicina umană este utilizat ca vitaminizant, astringent, antidiareic, colagog, vasodilatator arterial etc. În
ind. farmaceutică este folosit pentru extragerea vitaminei
C.măceașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măceáșă s. f.,
art. măceáșa, g.-d. art. măcéșei; pl. măcéșe