măciulie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte.
2. (
Bot.;
pop.) Capsulă.
Măciulie de mac. –
Et. nec.măciulie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măciulíe s. f.,
art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíilemăciulie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măciulie f. capăt mai gros și rotund:
măciulia șelei. [Compromis din
măciucă și
măgălie].
măcĭulie (Dicționaru limbii românești, 1939)măcĭulíe f. (din
măcĭucă și
gămălie). Bulb, gămălie:
măcĭulia unuĭ bold (ac),
măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe),
de usturoĭ. – În est și
căcĭulie (după
căcĭulă).