mâzgăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV.
Tranz. 1. A scrie urât și murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦
Fig. (Despre oameni; adesea glumeț) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent).
2. A murdări, a păta, a mânji. [
Var.:
zmângălí vb. IV] –
Mâzgă +
suf. -ăli.mâzgăli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mâzgălí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mâzgălésc, imperf. 3
sg. mâzgăleá; conj. prez. 3
să mâzgăleáscă