mârlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂRLÁN, mârlani, s. m. (
Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. –
Et. nec.mârlan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mârlan, -că mârlani, -ce s. m., s. f. 1. (
peior.) persoană prost crescută / grosolană / necioplită.
2. (
peior.) iubit, amant.
mârlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mârlán (
fam.)
s. m.,
pl. mârláni