mârced (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (
Reg.)
1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred.
2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. –
Lat. marcidus.mârced (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mấrced (
reg.)
adj. m.,
pl. mấrcezi; f. mấrcedă, pl. mấrcedemârced (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mârced a
1. veșted:
flori mârcede; 2. putred;
3. fig. moleșit, stors de puteri. [Lat. MARCIDUS].