mârșăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂRȘĂVÍ, mârșăvesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A pângări, a spurca. – Din
mârșav.mârșăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mârșăví (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mârșăvésc, imperf. 3
sg. mârșăveá; conj. prez. 3
să mârșăveáscă