mârâitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂRÂITÓR, -OÁRE,mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
mârâitor(Dicționar de argou al limbii române, 2007) mârâitor,mârâitori s. m. informator, denunțător.
mârâitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mârâitór(-râ-i-) adj. m., pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre