mânzuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNZÚC, mânzuci, s. m. (
Reg.) Mânzișor. –
Mânz +
suf. -uc.mânzuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânzúc (
reg.)
s. m.,
pl. mânzúci