mânzoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNZÓC, mânzoci, s. m. Mânz (
1) de doi sau de trei ani. –
Mânz +
suf. -oc.mânzoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânzóc (
pop.)
s. m.,
pl. mânzócimânzoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânzoc m. mânz, noaten.