mânzișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNZIȘÓR,mânzișori, s. m. Diminutiv al lui mânz; mânzuleț, mânzuc. – Mânz + suf. -ișor.
mânzișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mânzișór s. m., pl. mânzișóri