mânzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNZÁRE, mânzări, s. f. Oaie de lapte; oaie care a fătat și are lapte. –
Cf. alb. mëzore.mânzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânzáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mânzắrii; pl. mânzắrimânzare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânzare f. oaie cu lapte.