mânuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊
Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice).
2. Mașinist (
2). [
Pr.:
-nu-i-] –
Mânui +
suf. -tor.mânuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânuitór (-nu-i-) s. m.,
pl. mânuitóri