mânuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNÚȚĂ,mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.
mânuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mânúță s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe