mânușiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNUȘÍȚĂ,mânușițe, s. f. Mânuță. – Mână + suf. -ușiță.
mânușiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mânușíță s. f., g.-d. art. mânușíței; pl. mânușíțe