mânjitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MÂNJITÚRĂ,mânjituri, s. f. (Rar) Murdărie, pată. – Mânji + suf. -tură.
mânjitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mânjitúră (rar) s. f., g.-d. art. mânjitúrii; pl. mânjitúri