mânjeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji.
2. Murdărie.
3. (
Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui.
4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. –
Mânji +
suf. -eală.mânjeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mânjeală, mânjeli s. f. v.
mangă.mânjeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mânjeálă s. f.,
g.-d. art. mânjélii; pl. mânjélimânjeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mânjeală f.
1. lucrarea de a mânji;
2. Mold. mânzală.