mângâios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNGÂIÓS, -OÁSĂ, mângâioși, -oase, adj. Mângâietor. [
Pr.:
-gâ-ios] –
Mângâia +
suf. -os.mângâios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mângâiós (rar)
adj. m.,
pl. mângâióși; f. mângâioásă, pl. mângâioásemângâios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mângâios a.
1. care aduce mângâiere:
cuvinte mângâioase; 2. ce farmecă prin dulceața-i:
cântec mângâios.