mângâietor - explicat in DEX

mângâietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNGÂIETÓR, -OÁRE, mângâietori, -oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [Var.: (înv. și reg.) mângâitór, -oáre adj. – Pr.: -gâ-ie-] – Mângâia + suf. -ător.

mângâietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mângâietór adj. m., pl. mângâietóri; f. sg. și pl. mângâietoáre

mângâietor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mângâietor a. și m. care mângăe sau servă a mângâia. [Vechiu-rom. mângânietoriu, amăgitor, fermecător; v. mângăia].